Sfintele Canoane Niceea a II-a Canonul 4
Canonul 4 Osândirea iubirii de argint și a simoniei
Κανόνες τῆς ἐν Νικαίᾳ Ἁγίας καὶ Οἰκουμενικῆς Ζ´ Συνόδου
Sinodul al VII-lea Ecumenic · Niceea, 787 · convocat de împărăteasa Irina și împăratul Constantin al VI-lea · Sinodul al VII-lea Ecumenic: Niceea II (787) pe hartă
Pavel, dumnezeiescul apostol, vestitorul adevărului, așezând ca un canon presbiterilor din Efes, sau mai degrabă întregii adunări preoțești, a grăit așa, cu îndrăzneală: N-am poftit argintul, sau aurul, sau haina nimănui; toate vi le-am arătat, că, ostenindu-vă astfel, se cuvine să veniți în ajutorul celor slabi, socotind că este mai fericit a da decât a lua. Drept aceea, și noi, învățați de la el, hotărâm ca episcopul, sub cuvânt de păcate, să nu unelteasca în niciun chip, pentru câștig rușinos, ca să ceară aur, sau argint, sau altceva de acest fel de la episcopii, sau clericii, sau monahii ce se află sub el. Căci zice apostolul: Cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu; și: Nu sunt datori copiii să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii. Deci, dacă s-ar afla cineva oprind de la slujbă, și afurisind, pentru cerere de aur sau de altceva, sau pentru vreo patimă a sa, pe vreunul dintre clericii de sub el, sau închizând vreo biserică cinstită, ca să nu se săvârșească într-însa slujbele lui Dumnezeu, și îndreptându-și nebunia asupra lucrului celui nesimțitor, unul ca acesta, într-adevăr fără de simțire fiind, se va supune aceleiași pătimiri, și răutatea lui se va întoarce asupra capului său, ca un călcător al poruncii lui Dumnezeu și al rânduielilor apostolești. Căci și Petru, cel dintâi și mai-mare al apostolilor, poruncește: Păstoriți turma lui Dumnezeu ce este între voi, veghind asupra ei nu cu silă, ci de bunăvoie, după Dumnezeu; nu pentru câștig rușinos, ci cu osârdie; nu ca stăpânind peste cei încredințați, ci făcându-vă pildă turmei; și când Se va arăta Mai-Marele Păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a slavei.
Ὁ κῆρυξ τῆς ἀληθείας Παῦλος, ὁ θεῖος Ἀπόστολος, οἱονεὶ κανόνα τιθεὶς τοῖς Ἐφεσίων πρεσβυτέροις, μᾶλλον δὲ καὶ παντὶ ἱερατικῷ πληρώματι, οὕτως ἐπαῤῥησιάσθη, εἰπών· Ἀργυρίου, ἢ χρυσίου, ἢ ἱματισμοῦ, οὐδενὸς ἐπεθύμησα· πάντα ὑπέδειξα ὑμῖν, ὅτι οὕτω κοπιῶντας δεῖ ἀντιλαμβάνεσθαι τῶν ἀσθενούντων, μακάριον ἡγουμένους τὸ διδόναι, ἢ λαμβάνειν. Διὸ καὶ ἡμεῖς μαθητευθέντες παρ᾿ αὐτοῦ, ὁρίζομεν, μηδόλως αἰσχροκερδῶς ἐπινοεῖσθαι ἐπίσκοπον, προφασιζόμενον προφάσεις ἐν ἁμαρτίαις, ἀπαιτεῖν χρυσόν, ἢ ἄργυρον, ἢ ἕτερον εἶδος τοὺς ὑπ᾿ αὐτὸν τελοῦντας ἐπισκόπους, ἢ κληρικούς, ἢ μοναχούς. Φησὶ γὰρ ὁ Ἀπόστολος· Ἄδικοι βασιλείαν Θεοῦ οὐ κληρονομήσουσι· καί, Οὐκ ὀφείλει τὰ τέκνα τοῖς γονεῦσι θησαυρίζειν, ἀλλ᾿ οἱ γονεῖς τοῖς τέκνοις. Εἴ τις οὖν δι᾿ ἀπαίτησιν χρυσοῦ, ἢ ἑτέρου τινὸς εἴδους, εἴτε διά τινα ἰδίαν ἐμπάθειαν, εὑρεθείη ἀπείργων τῆς λειτουργίας, καὶ ἀφορίζων τινὰ τῶν ὑπ᾿ αὐτὸν κληρικῶν, ἢ σεπτὸν ναὸν κλείων, ὡς μὴ γίνεσθαι ἐν αὐτῷ τὰς τοῦ Θεοῦ λειτουργίας, καὶ εἰς ἀναίσθητον τὴν ἑαυτοῦ μανίαν ἐπιπέμπων, ἀναίσθητος ὄντως ἐστί, καὶ τῇ ταυτοπαθείᾳ ὑποκείσεται, καὶ ἐπιστρέψει ὁ πόνος αὐτοῦ ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ, ὡς παραβάτης ἐντολῆς Θεοῦ, καὶ τῶν Ἀποστολικῶν διατάξεων. Παραγγέλλει γὰρ καὶ Πέτρος, ἡ κορυφαία τῶν Ἀποστόλων ἀκρότης, Ποιμαίνετε τὸ ἐν ὑμῖν ποίμνιον τοῦ Θεοῦ, ἐπισκοποῦντες μὴ ἀναγκαστῶς, ἀλλ᾿ ἑκουσίως, κατὰ Θεόν· μὴ αἰσχροκερδῶς, ἀλλὰ προθύμως· μὴ ὡς κατακυριεύοντες τῶν κλήρων, ἀλλὰ τύποι γινόμενοι τοῦ ποιμνίου· καὶ φανερωθέντος τοῦ Ἀρχιποίμενος, κομιεῖσθε τὸν ἀμαράντινον τῆς δόξης στέφανον.
Sinodul al VII-lea Ecumenic, canoanele
Traducerea: proprie acestui site, făcută după textul grecesc de alături. Greaca: textul Pidalionului, așa cum a fost transcris la users.uoa.gr/~nektar și îndreptat aici. Despre aceste texte.