Canonul 5 Osândirea simoniei și a celor ce se laudă cu ea

Păcat de moarte este când unii, păcătuind, rămân neîndreptați. Iar mai rău decât aceasta este dacă, învârtoșați la cerbice, se ridică împotriva evlaviei și a adevărului, prețuind mai mult mamona decât ascultarea de Dumnezeu, și nu se țin de rânduielile lui canonice. Întru aceștia nu este Domnul Dumnezeu, dacă nu cumva, smerindu-se, își vor veni în fire din greșeala lor; căci ei trebuie mai degrabă să se apropie de Dumnezeu, și cu inimă zdrobită să ceară iertarea și dezlegarea acestui păcat, iar nu să se mândrească cu darea nelegiuită. Căci aproape este Domnul de cei zdrobiți cu inima. Așadar, pe cei ce se laudă că au fost puși în Biserică prin darea de aur, și, punându-și nădejdea în acest obicei rău, care înstrăinează de Dumnezeu și de toată preoția, și din această pricină, cu față neobrăzată și cu gură neacoperită, necinstesc cu cuvinte de ocară pe cei aleși de Duhul Sfânt pentru virtutea vieții lor și puși în slujbă fără darea de aur, pe aceștia, mai întâi, cei ce fac aceasta să ia treapta cea din urmă a rânduielii lor. Iar de vor stărui, să se îndrepteze prin certare. Iar dacă s-ar arăta cineva că a făcut aceasta la hirotonie, să se urmeze canonul apostolesc care zice: Dacă vreun episcop ar dobândi această vrednicie prin bani, sau presbiter, sau diacon, să se caterisească, și el, și cel ce l-a hirotonit, și să se taie cu totul din comuniune, ca Simon vrăjitorul de către mine, Petru. Tot așa și după al doilea canon al preacuvioșilor noștri părinți de la Calcedon, care zice: Dacă vreun episcop ar face hirotonie pentru bani, și ar coborî la vânzare harul cel nevânzabil, și ar hirotoni pentru bani episcop, sau horepiscop, sau presbiter, sau diacon, sau pe oricine din cei numărați în cler, sau ar înainta pentru bani econom, sau ecdic, sau paramonar, sau pe oricine din canon, spre câștig rușinos al său, cel ce s-a dovedit că a încercat aceasta să fie primejduit cu privire la propria sa treaptă; iar cel hirotonit să nu aibă niciun folos din hirotonia sau înaintarea aceea făcută prin negustorie, ci să fie străin de vrednicia sau de slujba pe care a dobândit-o prin bani. Iar dacă s-ar arăta cineva mijlocind la astfel de câștiguri rușinoase și nelegiuite, și acesta, de este cleric, să cadă din propria sa treaptă; iar de este laic sau monah, să se afurisească.