FilocaliaHarta cunoașterii

Liturghie și cult

Vecernia (slujba de seară)

Slujba de seară și începutul zilei Bisericii, care începe la apusul soarelui, așa cum încep zilele din Facere: „Și a fost seară și a fost dimineață” (Facerea 1, 5). Se deschide cu Psalmul 103, psalmul creației, care în rânduiala grecească se citește, iar la Privegherea de toată noaptea din rânduiala rusă se spune sau se cântă în timp ce preotul cădește toată biserica, și trece, prin ectenia mare și prin Psaltire, la psalmii de la aprinderea luminilor, „Doamne, strigat-am către Tine” (Psalmul 140, 1) și „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta” (Psalmul 140, 2), cu stihirile zilei între stihurile lor. Se face vohodul cu cădelnița și urmează una dintre cele mai vechi cântări pe care Biserica le cântă încă, „Lumină lină”, pe care creștinii o cântau la aprinderea luminilor dinainte de vremea Sfântului Vasile. La praznice urmează trei citiri din Vechiul Testament (paremiile). Slujba se încheie cu Cântarea lui Simeon, „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace” (Luca 2, 29), cu troparul zilei și cu otpustul. Vecernia Mare se săvârșește în ajunul duminicilor și al praznicelor, iar în rânduiala rusă este unită cu Utrenia în Privegherea de toată noaptea.

Textul

Lumină lină

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase,

venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri fericite, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.

Φῶς ἱλαρὸν ἁγίας δόξης ἀθανάτου Πατρός, οὐρανίου, ἁγίου, μάκαρος, Ἰησοῦ Χριστέ,

ἐλθόντες ἐπὶ τὴν ἡλίου δύσιν, ἰδόντες φῶς ἑσπερινόν, ὑμνοῦμεν Πατέρα, Υἱόν, καὶ Ἅγιον Πνεῦμα, Θεόν.

Ἄξιόν σε ἐν πᾶσι καιροῖς ὑμνεῖσθαι φωναῖς αἰσίαις, Υἱὲ Θεοῦ, ζωὴν ὁ διδούς· διὸ ὁ κόσμος σὲ δοξάζει.

Se cântă la aprinderea luminilor, la fiecare Vecernie. Sfântul Vasile, în secolul al IV-lea, o numește deja veche și nu știe cine a scris-o, ceea ce face din ea cea mai veche cântare creștină aflată încă în uz, în afara Sfintei Scripturi. Ceaslovul cântă „de glasuri cuvioase”; grecescul spune „de glasuri fericite”.

Surse

Legături

Găsește pe hartă