Păcatul strămoșesc (față de păcatul originar)

Ceea ce moștenește omenirea de la Adam, în înțelegerea ortodoxă, este o stare, nu o vină: supunerea la moarte, stricăciunea, patimile și o voință aplecată spre păcat, stare în care se naște fiecare om și în care apoi fiecare păcătuiește el însuși. Textul grecesc de la Romani 5, 12 spune că moartea a trecut la toți oamenii pentru că toți au păcătuit; traducerea latină a citit aceleași cuvinte ca „în care toți au păcătuit”, adică în Adam, iar Fericitul Augustin a clădit pe această lectură o învățătură despre o vină transmisă fiecărui copil. Răsăritul nu l-a urmat. Chipul lui Dumnezeu este întunecat, nu distrus, iar libertatea rămâne. De aceea Biserica Ortodoxă nu are nevoie de dogma latină a Imaculatei Concepții și nici nu o primește: această dogmă există pentru a o scuti pe Fecioara de o vină pe care Răsăritul nu a învățat-o niciodată. Botezul este spre iertarea păcatelor și spre nașterea din nou în viața lui Hristos.