Controversa isihastă (sec. al XIV-lea)

Disputa din anii 1330 până în anii 1350 cu privire la rugăciunea monahilor din Athos și la lumina pe care spuneau că o văd. Varlaam Calabrezul, un grec învățat din Italia, a luat în râs metoda lor trupească și a susținut că niciun ochi creat nu Îl poate vedea pe Dumnezeu, deci lumina trebuia să fie ceva creat. Sfântul Grigorie Palama a răspuns în Triade cu deosebirea pe care Sfinții Părinți o presupuseseră și pe care el a făcut-o explicită: Dumnezeu este de necunoscut în ființa Sa și cunoscut cu adevărat în energiile Sale necreate, iar lumina taborică a fost slava lui Dumnezeu Însuși. Monahii din Athos au semnat, în sprijinul lui, Tomosul aghioritic. Un sinod din 1341 l-a condamnat pe Varlaam, care a plecat în Italia și a devenit episcop latin; disputa s-a împletit apoi cu un război civil, iar Palama a petrecut ani de zile în închisoare, până când sinoadele din 1347 și 1351 i-au dat dreptate și i-au condamnat pe Achindin și pe Gregoras. Hotărârile au intrat în Sinodiconul Ortodoxiei, iar Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Grigorie în a doua duminică din Postul Mare.