Sinodul al II-lea Ecumenic

Au hotărât sfinții Părinți adunați în Constantinopol ca să nu se lepede credința celor trei sute optsprezece Părinți, adunați în Niceea Bitiniei, ci aceea să rămână stăpânitoare, iar toată erezia să fie anatematizată, și îndeosebi a eunomienilor, adică a evdoxienilor, și a semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, și a sabelienilor, și a marcelienilor, și a fotinienilor, și a apolinariștilor.

Episcopii de dincolo de dieceză să nu meargă la bisericile de peste hotare, nici să tulbure bisericile; ci, potrivit canoanelor, episcopul Alexandriei să chivernisească numai cele din Egipt; iar episcopii Răsăritului să cârmuiască numai Răsăritul, păzindu-se întâietățile date bisericii Antiohenilor prin canoanele de la Niceea; și episcopii diecezei Asiei să cârmuiască numai cele ale Asiei; și cei ai Pontului, numai cele ale Pontului; și cei ai Traciei să chivernisească numai cele ale Traciei. Iar episcopii, nefiind chemați, să nu treacă peste dieceza lor pentru hirotonie sau pentru alte chiverniseli bisericești. Păzindu-se canonul mai sus scris cu privire la dieceze, este cu totul vădit că cele din fiecare eparhie le va cârmui sinodul eparhiei, potrivit celor hotărâte la Niceea. Iar bisericile lui Dumnezeu aflate între neamurile barbare trebuie cârmuite după obiceiul Părinților care a rămas în putere.

Episcopul Constantinopolului să aibă întâietățile cinstei după episcopul Romei, pentru că aceasta este Roma cea nouă.

Cu privire la Maxim Chinicul și la neorânduiala făcută din pricina lui în Constantinopol: nici Maxim nu s-a făcut, nici nu este episcop, nici cei hirotoniți de el nu sunt în vreo treaptă a clerului, fiind desființate toate cele privitoare la el și cele făcute de el.

Cu privire la tomosul apusenilor, i-am primit și pe cei din Antiohia, care mărturisesc o singură dumnezeire a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Fiindcă mulți, voind să tulbure și să răstoarne buna rânduială bisericească, plăsmuiesc cu vrăjmășie și cu clevetire unele învinuiri împotriva episcopilor ortodocși ce chivernisesc bisericile, neîncercând nimic altceva decât să pângărească bunul nume al preoților și să tocmească tulburări în popoarele care trăiesc în pace, pentru aceasta a plăcut sfântului sinod al episcopilor adunați în Constantinopol să nu primească pe pârâși fără cercetare, nici să îngăduie tuturor să facă învinuiri împotriva celor ce chivernisesc bisericile, dar nici să-i oprească pe toți. Ci dacă cineva ar aduce împotriva episcopului o vină a sa proprie, adică particulară, ca unul ce a fost păgubit sau a pătimit de la el altceva împotriva dreptății, la asemenea învinuiri să nu se cerceteze nici fața pârâșului, nici credința lui. Căci trebuie, în tot chipul, ca și cugetul episcopului să fie liber, și cel ce spune că este nedreptățit, de orice credință ar fi, să afle dreptate. Iar dacă vina adusă asupra episcopului ar fi bisericească, atunci trebuie cercetate fețele celor ce învinuiesc, pentru ca, întâi, ereticilor să nu le fie îngăduit a face învinuiri împotriva episcopilor ortodocși pentru lucruri bisericești. Iar eretici numim și pe cei lepădați de mult din biserică, și pe cei anatematizați de noi după aceea; iar pe lângă aceștia, și pe cei ce se prefac a mărturisi credința sănătoasă, dar s-au despărțit și țin adunări potrivnice episcopilor noștri celor canonici. Apoi, și dacă unii dintre cei din biserică au fost mai înainte osândiți pentru anumite pricini și lepădați, sau sunt necuminecați, fie din cler, fie din rândul mirenilor, nici acestora să nu le fie îngăduit a învinui pe episcop, mai înainte de a se dezvinovăți întâi de vina lor proprie. Asemenea și cei ce se află sub o învinuire adusă mai înainte, să nu fie primiți pentru învinuirea episcopului sau a altor clerici, mai înainte de a se dovedi pe ei înșiși nevinovați de vinile aduse asupra lor. Iar dacă unii nu sunt nici eretici, nici necuminecați, nici osândiți, nici învinuiți mai înainte pentru vreo greșeală, ci spun că au vreo învinuire bisericească împotriva episcopului, pe aceștia îi poruncește sfântul sinod ca, mai întâi, să-și înfățișeze învinuirile înaintea tuturor episcopilor eparhiei, și înaintea lor să dovedească vinile episcopului aflat sub anumite pricini; iar dacă s-ar întâmpla ca episcopii eparhioți să nu poată îndrepta vinile aduse asupra episcopului, atunci ei să meargă la un sinod mai mare, chemându-se pentru această pricină episcopii acelei dieceze; și să nu-și înfățișeze învinuirea mai înainte de a se lega pe ei înșiși, prin scris, la o primejdie deopotrivă asupra lor, de se vor dovedi, în cursul pricinii, că-l clevetesc pe episcopul cel învinuit. Iar dacă cineva, disprețuind cele hotărâte mai sus arătate, ar îndrăzni fie să tulbure auzul împărătesc, fie judecățile dregătorilor lumești, fie să tulbure sinodul ecumenic, necinstind pe toți episcopii diecezei, unul ca acesta să nu fie primit deloc pentru învinuire, ca unul ce a batjocorit canoanele și a vătămat buna rânduială bisericească.

Pe cei ce se alătură ortodoxiei și părții celor ce se mântuiesc, venind de la eretici, îi primim după rânduiala și obiceiul mai jos arătat. Pe arieni, și pe macedonieni, și pe sabatieni, și pe novațieni, cei ce se numesc pe sine catari și aristeri, și pe cvartodecimani, adică tetradiți, și pe apolinariști, îi primim dând ei libele și anatematizând toată erezia care nu cugetă precum cugetă sfânta biserică a lui Dumnezeu, cea sobornicească și apostolească, și fiind pecetluiți, adică unși, întâi cu sfântul mir, la frunte, și la ochi, și la nări, și la gură, și la urechi; și pecetluindu-i, zicem: „Pecetea darului Duhului Sfânt”. Iar pe eunomieni, care se botează cu o singură afundare, și pe montaniști, cei numiți aici frigieni, și pe sabelieni, cei ce învață că Fiul este Tatăl, și fac și altele grele, și toate celelalte erezii (căci mulți sunt aici, mai ales cei ce vin din țara galatenilor), pe toți câți dintre aceștia voiesc să se alăture ortodoxiei îi primim ca pe niște păgâni; și în ziua dintâi îi facem creștini, iar în a doua catehumeni; apoi în a treia îi exorcizăm, suflând de trei ori peste fața și peste urechile lor, și așa îi catehizăm, și-i facem să petreacă vreme în biserică și să asculte scripturile, și atunci îi botezăm.